Mai deunăzi, o doamnă mi-a servit o frază care m-a făcut să mă gândesc serios la acest material; a spus-o cu atâta forţă, cu atâta credinţă, încât m-am cutremurat: „Nu sunt interesată de bani!“. M-am uitat lung la ea şi am încercat, pentru o clipă, să o înţeleg... N-am reuşit.

 

Această doamnă a rămas şomeră cu câteva luni în urmă; acum se chinuie de la o zi la alta ca agent de asigurări, încercând zadarnic să încropească un venit din această activitate, dar e la început şi nu prea vrea să înveţe ce trebuie...; soţul ei este bolnav, pensionat pe caz de boală, cu nevoi multe şi costisitoare – medicamente, hrană, tratament...; hainele lor, deşi curate, şi-au pierdut de mult strălucirea de nou; hrana lor nu e întotdeauna cea potrivită, căci „mâncarea e scumpă în ziua de azi“...; nervii ei sunt întinşi la maximum, iar de vină sunt politicienii, şefii care au dat-o afară de la serviciu, boala care i-a lovit soţul, după ce şi el a fost dat afară fiindcă i s-a restructurat postul, lumea asta atât de rea...

 

Practic, viaţa ei e foarte aproape de marginea prăpastiei şi, deşi banii i-ar putea rezolva aproape toate problemele, ea... „nu este interesată de bani!“. Înţelegeţi, oameni buni? – „Nu e interesată de bani!!!“

 

Problema acestor persoane – pentru că au, într-adevăr, o imensă problemă! – este sărăcia... mentalităţii lor! Un astfel de om va fi mereu sărac şi va duce o viaţă grea, indiferent ce va încerca să facă. Un astfel de om se va lupta de dimineaţă până seara, pentru că, nu-i aşa?, „o luptă-i viaţa!“. Dar lupta aceasta dură, grea, pe care el are impresia că o duce cu ceilalţi ori chiar cu sistemul, e o luptă împotriva lui însuşi! Căci, cum spunea un mare scriitor motivaţional, „dacă ar fi să pun un pariu pe mine sau pe natură, aş paria pe natură“. Acest tip de om, cu cât încearcă să se învingă mai tare, cu atât cel din interiorul său, care îi opune rezistenţă, se va încontra mai tare!

 

Ei bine, mai au astfel de oameni vreo şansă? Evident că da! Nimeni nu este pierdut până nu închide ochii definitiv! Ce este, deci, de făcut? Cum pot ei să redevină fiinţe umane şi să afle că viaţa poate fi şi altfel?

 

S-au descoperit mai multe căi, una dintre ele fiind aceasta: să înveţe să iubească banii şi să înveţe să acţioneze astfel încât banii să vină în viaţa lor suficient de mulţi pentru a putea rezolva problemele.

 

Normal că banii nu rezolvă toate problemele, dar rezolvă, cu siguranţă, 99% din ele!

 

Şi fiindcă tot am amintit de luptă, ea trebuie dusă pentru a schimba ideile din minţile acestor oameni. Cum poţi să iubeşti banii şi să îi faci să vină la tine când, la nivel mental, simpla idee de bani este menită să provoace un scurtcircuit? Banii, pentru astfel de oameni, sunt adevărate generatoare de conflicte interioare, de sentimente dureroase de vină... Cum să te gândeşti la bani şi la bogăţia proprie, când în lume sunt atâţia săraci? Cum să am eu de toate, când alţii mor de foame şi de frig? Şi astfel, conflictele interioare îi ţin departe de o viaţă dacă nu perfectă, cel puţin senzaţională! Şi nu-i ţin doar pe ei departe de toate acestea, ci, mai grav, şi pe copiii lor, pe nepoţii lor, pe fiinţele cele mai dragi lor!...

 

Iar mare parte din aceste conflicte provin din educaţia primită acasă, de-a lungul vieţii, dar şi din credinţele insuflate de mentalul colectiv. Astfel de oameni trăiesc, de obicei, în mijlocul unora aidoma lor, nu printre bogaţi. Iar în lumea săracă mental, „banii sunt ochiul dracului“, „oamenii bogaţi sunt răi“, „averile se fac prin minciună şi înşelătorie“, aşa că „mai bine rămân sărac şi cinstit“, „să n-am eu bani, dar să pun seara capul pe pernă liniştit“...

 

Astfel de fraze creează un univers interior de credinţe care se împotrivesc atragerii de bani în viaţa lor. Şi unde e lipsă de bani, e şi sărăcie, din toate punctele de vedere.

 

Ştiţi ceva? Am trăit eu însumi într-un astfel de mediu, provin dintr-un astfel de mediu, am o mulţime de fiinţe dragi încă prinse în plasa deasă a unui astfel de mediu, am auzit mereu astfel de fraze în copilărie şi adolescenţă, eu însumi le-am repetat uneori copilului meu, pe când era de-o şchioapă, aşa că pot să afirm fără teama de a greşi că ştiu ce simt şi cum gândesc astfel de oameni!

 

Ca formare interioară sunt scriitor şi multă vreme, chiar decenii întregi, m-am luptat cu ideea că scriitorii sunt săraci şi că marile opere literare s-au născut din suferinţă şi nevoi. Ceea ce citisem despre vieţile scriitorilor, ceea ce mi se spusese la şcoală legat de acest subiect şi, mai ales, fraza îndelung vehiculată în familie: „apucă-te de treabă şi mai lasă scrisul ăla, că nu poţi trăi din scris!“, au creat, evident, în interiorul minţii mele, credinţa că, dacă voi continua să merg pe acest drum, voi sfârşi în sărăcie şi suferinţă. Ba chiar au fost momente în viaţa mea când mă simţeam voit trist şi deprimat, tocmai pentru a putea cunoaşte starea în care marii scriitori au scris operele lor de valoare! Vă puteţi închipui o aberaţie mai mare?!

 

A, atunci nu mi se părea absolut deloc o aberaţie... De ce? Fiindcă gândirea negativă îmi bloca însăşi canalele prin care puteam ajunge scriitor. Pentru mine, lucrurile arătau aşa: „dintr-o mie de oameni talentaţi într-ale scrisului, doar unul reuşeşte să se afirme şi să-şi vândă cărţile. Şi, oricum, nu el câştigă grosul banilor, ci editura la care a apărut cartea.“ Drept pentru care, nivelul meu de aşteptare era foarte scăzut în privinţa succesului meu financiar ca scriitor. Aşa că, deşi scriam cu mare plăcere, o făceam nu pentru bani, ci pentru satisfacţia mea interioară. Dar satisfacţia interioară nu aşează mâncare pe masa copilului şi nici nu-i pune ghetuţe în picioare... Şi-n felul acesta, se adevereau credinţele interioare.

 

Până când, la un moment dat, în viaţa mea au intrat nişte cărţi de educaţie financiară care mi-au spus adevărul! Şi din acea clipă am început să îmi schimb credinţele interioare, am început să îmi schimb gândirea, am început să creez între mine şi bani o altă relaţie, cea firească, acel tip de relaţie pe care doar oamenii fericiţi o au cu banii. Atenţie, nu am spus „oamenii bogaţi“, ci „oamenii fericiţi“, căci există oameni cu averi impresionante, care nu cunosc fericirea...

 

De ce? Păi tot din cauza credinţelor lor interioare despre bani. Deşi în plan material au acumulat averi imense, în plan mental au rămas tot săraci, foarte puţin sau deloc schimbaţi faţă de momentul începutului, când nu aveau bani. Cunosc mulţi oameni care învârt lunar sume uriaşe, dar de fapt nu rămân cu nimic... Tot spun că ei investesc, că se dezvoltă, că fac sacrificii, însă viaţa trebuie trăită acum şi aici, nu într-un viitor iluzoriu, când vor fi destui bani! Dacă nu te bucuri acum de ei, nu te vei bucura nici în viitor, fiindcă şi atunci vei găsi oportunităţi de dezvoltare a afacerii şi de investiţii.

 

Totul este să fii în stare să creezi şi să menţii un echilibru între necesarul personal (al familiei) şi cel al companiei. Căci degeaba ai de toate la firmă, dacă n-ai şi acasă, pentru partenerul de viaţă şi pentru copii!...

 

Aşa cum spunea unul dintre miliardarii acestei lumi, magnatul Donald Trump, „o afacere care nu-ţi oferă pasiune şi fericire e un eşec, chiar dacă ea pare un succes în faţa mass-media!“. O ştii el ce spune, nu-i aşa?

 

Şi-atunci, cum poţi ajuta oamenii săraci să devină fericiţi şi bogaţi? Plătindu-le facturile la lumină? Miluindu-i cu sute de euro fiindcă ştiu să recite poezii religioase? Sau învăţându-i să se raporteze altfel la bani şi la ideea de bogăţie, pentru a-şi produce singuri fericirea? Eu am ales a doua cale...

 

(Extras din CD-ul audio motivaţional "Trăieşte-ţi viaţa din plin!", disponibil pe www.selfcoach.ro)

__________________